IDEI PRINCIPALE
1. Universul Fizic este format din trei zone: sunt trei bule de energie fundamentală cu vibrații diferite, fiecare având subzone cu vibrații foarte puțin diferite de la o regiune la alta; fiecare are structuri necesare evoluțiilor care se desfășoară în interiorul ei: bariere energetice interzonale, corzi energetice, balize energo-materiale, etc.
2. Sunt două feluri importante de galaxii, din punct de vedere spiritual:
– galaxii care, toate componentele lor reprezintă întrupări ale unor popoare de spirite aflate în evoluții primare diferite, cu puteri energetice diferite: sunt galaxiile matriceale din zonele I și II ale universului, numite astfel întrucât stelele și planetele lor se formează în puncte speciale ale unei matrici energo-materiale formată din nucleu și corzi materiale, creată în condiții realizate de coordonatorii tuturor evoluțiilor din interior; intrările și ieșirile din întrupări ale stelelor și planetelor lor se realizează pe rând, conform evoluțiilor spiritelor lor, puterilor lor energetice din momentul de evoluție pe care îl parcurg;
– galaxii în care întrupările spiritelor tuturor stelelor, planetelor și biosistemelor lor se realizează simultan, având aceeași evoluție: cea mai înaltă formă de evoluție din Universul Fizic; fiecare întrupat poate folosi orice fel de corpuri (de la corpuri de viruși la corpurile celor mai avansați creatori) și privește pe deplin conștient lumea sa din postura întrupării sale, înțelegând astfel toate formele de viață care se desfășoară în jurul său.
3. Mișcarea amplă și rapidă a galaxiilor se desfășoară doar în interiorul subzonei din zona I a universului, nicidecum prin tot Universul Fizic; în zona a II-a galaxiile au o mișcare pe loc, prin deplasări ușoare, scurte și reveniri, prin atracțiile și respingerile între ele.
4. Rostul mișcării permanente a acestor galaxii este legat de faptul că toate spiritele întrupate nu au încă puterea de a călători între planete, stele, galaxii, subzone și zone: de aceea planetele și stelele care formează galaxiile se află în permanentă mișcare, pentru ca spiritele să se obișnuiască cu schimbările de vibrații de la o coardă la alta din subzonele în care ele evoluează.
5. În zona a II-a, planetele și stelele din galaxii, care oferă condiții de evoluție unor spirite mult mai evoluate, au o structură foarte densă, un magnetism propriu puternic, se atrag și se resping reciproc, aflându-se astfel într-o mișcare permanentă într-un spațiu foarte restrâns, ca un ”joc” al lor aproape pe loc, în limitele formate de atracțiile și respingerile universale.
II. DETALII, DISCUȚII
Povestea galaxiilor, pe care o începem acum, și pe care o vom mai urmări din mai multe puncte de vedere pe parcursul acestor studii, nu este de fapt o simplă poveste! Ea este frumoasă pentru că este absolut reală, doar că, din nefericire, ni se prezintă ca un ”cer negru”, un fel de întuneric pe fondul căruia sclipesc stelele galaxiilor. Noi suntem obișnuiți cu lumina vie, puternică, și puternic revelatoare, o lumină care nu are nimic dureros oricât de puternică ar fi ea, nu are nimic deranjant pentru noi. Pentru că din ele venim, le cunoaștem bine din drumurile noastre – chiar dacă nu ne amintim momentan despre ele și despre drumurile noastre… de drumurile către ele, printre ele vom călători din nou, vom trăi printre ele, cu ele!…
Știm acum că universul nostru este o bulă de energie fundamentală aflată, împreună cu multe altele, în interiorul unei bule uriașe pe care o numim un Centru de evoluție a monadelor autoformate în exteriorul Centrului. La rândul său, universul nostru – Universul Material Fizic – cuprinde o serie de bule strâns ancorate în energia lui fundamentală, care le protejează pe toate la un loc și le creează condiții pentru funcționări complexe prin intermediul unor mecanisme naturale care de fapt sunt posibilități de manifestare a potențialului activ al însăși energiei fundamentale.
Știm că în universul nostru sunt trei zone – trei bule de energie fundamentală cu vibrații diferite, care sunt perfect funcționale acum, precum și un număr de alte bule situate în centrul zonei I (care are vibrația cea mai joasă din Universul Fizic): care încă nu sunt puse în stare de funcționare de către monadele centrale, coordonatoare de evoluții și cele mai mari creatoare din Centrul de evoluție. Dezvoltarea (prin infuzie de energie), construcția lor interioară și intrarea lor în mecanismul general de funcționare a acestor noi structuri universice sunt prevăzute a se desfășura în viitor, pentru a asigura noi condiții de evoluție pentru noile valuri de monade care vor intra la întrupări: monade care au la începutul evoluțiilor lor vibrații proporționale uneia sau alteia dintre acele bule care se pregătesc a fi spații de evoluție pentru valurile de monade care se formează acum. Monadele centrale știu când și cum se formează noi valuri de monade înafara Centrelor de evoluție, în energia liberă, socotind toate aspectele legate de spargerea unor bule cu particularități noi comparativ cu altele din care s-au format valurile de monade care se află cum în Centrele de evoluție. Se urmăresc mișcările marilor bule energetice, spargerile lor care formează forțe de răspândire a tuturor fluxurilor de formațiuni deja formate, o răspândire în profunzimi din ce în ce mai adânci, oferind caracteristici particulare noi formațiunilor care se vor crea sub imperiul acestor forțe, care devin impulsuri noi de mișcare în energia liberă.
Este tare frumos să studiem începuturile evoluțiilor!!!…
Cunoaștem acum multe elemente de conținut ale spațiilor din zonele universului nostru: zone, subzone, bariere energetice interzonale și inter-subzonale, corzi energetice, structuri punctuale de fixare a structurilor universice, balizele energo-materiale despre care am discutat de curând, care ajută circulațiile fluxurilor și între galaxii, și înafara lor, dar și între Universul Fizic și Universul Central, atunci și unde este cazul.
Universul nu este complicat – este doar foarte complex structurat, și suntem în stare să-i înțelegem structurile și felul în care asemenea structuri ne ajută, pe diferite nivele, să evoluăm, folosindu-ne de ele, căci ele pentru noi sunt create: pentru a ne ajuta și pentru a învăța cum să ajutăm și noi, la rândul nostru, să ajutăm alte valuri de evoluanți cu care venim în contact.
Azi știm ce sunt și cum sunt galaxiile, chiar dacă imaginile pe care le cunoaștem nu sunt chiar reale, ci sunt imaginile computerizate ale sumei de informații primite din cosmos, cu tehnologii din ce în ce mai performante. Astfel acum știm și noi, în linii mari, cum galaxiile au diferite forme:
– formă de spirală: sunt cele mai întâlnite galaxii: cu brațe clar sau slab definite, în general plate, având de multe ori intercalate inele de praf cosmic într-o ecuație galactică extrem de complexă;
– formă eliptică;
– formă lenticulară;
– formă mixtă: lenticulară la mijloc și cu brație în spirală la periferia galaxiei;
– neregulate.
Toate galaxiile pot fi plate, sau sferice sau mixte, cu părți sferice (mai ales în partea nucleului cu regiunile cele mai apropiate ale lui) și plate spre margini.
De asemenea ele pot forma stele (cu planete, planetoizi și biosistemele lor) în mod lent sau rapid.
Mai știm despre galaxiile din acest spațiu al universului, din zona I a Universului Fizic, că se află într-o permanentă mișcare – într-o ”goană a galaxiilor” pe care acum cercetătorii nu o pot explica. Însă privind mental, și astral cele ce se petrec în galaxii, între galaxii și în regiunile dinafara galaxiilor, precum și din amintirile clare pe care le avem din drumurile noastre până în galaxia în care se află Pământul, sub îndrumările ajutătorilor astrali putem descrie structurile universice care determină această mișcare permanentă a galaxiilor.
Vom vedea că în zona a II-a a universului lucrurile se petrec în alt fel față de cele din zona I: structurarea spațiului acestor zone se face diferit, iar galaxiile au forme de mișcare diferite, întrucât și evoluțiile biosistemelor se desfășoară în alt fel, puterea energetică a spiritelor fiind crescută în zona a II-a față de zona I, și experiența de folosire a puterilor lor este mai mare în acest raport.
De fapt sunt două feluri importante de galaxii:
– galaxii în care se desfășoară evoluții începătoare: sunt galaxii din zonele I și II ale Universului Fizic, pe care le vom numi galaxii matriceale: în care stelele, planetele și biosistemele lor sunt susținute de spirite cu evoluții începătoare foarte diferite; aceste galaxii se dezvoltă treptat, având la bază crearea unei matrici din corzi energo-materiale în nodurile cărora se formează sisteme stelar-planetare; sunt foarte diferite între ele, deși au ca bază de pornire în întrupări aceleași mecanisme, dar mecanismele de mișcare sunt cu totul deosebite unul de altul, după cum se desfășoară în mod diferit și evoluțiile din cuprinsul lor;
– galaxii în care se desfășoară evoluțiile cele mai avansate din Universul Fizic, cele mai avansate evoluții primare: sunt galaxii speciale, pe care le vom numi galaxii cu întrupări simultane ale stelelor, planetelor și tuturor biosistemelor lor, având aceeași evoluție toate spiritele lor; pentru care popoarele de spirite întrupate în galaxiile matriceale sub formă de stele, planete și planetoizi din zonele I și II sunt evoluții pregătitoare pentru galaxiile acestea din zona a III-a, cele mai avansate din Universul Fizic. Ele se desfășoară așadar într-o zonă separată a universului, o zonă care are vibrațiile cele mai înalte din univers.
Să reținem așadar că galaxia noastră se află într-o zonă în care se desfășoară evoluții începătoare, în timpul cărora spiritele nu se pot deplasa încă prin micuțele lor forțe energetice: de la o planetă la alta, de la o galaxie la alta, de aceea este nevoie să existe un mecanism special conceput pentru ca ele să se obișnuiască cu schimbări de vibrații, și să se pregătească astfel pentru învățăturile de noi manifestări specifice creșterilor lor energetice viitoare.
De aceea există în prima zonă a universului, cu vibrația lui cea mai joasă, această mișcare a galaxiilor prin spațiile cosmice, această goană a galaxiilor matriceale: o mișcare care se desfășoară între corzile energetice din fiecare subzonă, corzi care le imprimă și mișcarea, și viteza de deplasare, și alte caracteristici pe care le vom înțelege treptat.
Pe scurt – pentru că am mai discutat anterior – macrostructurile care crează mișcarea galaxiilor în zona I sunt:
– barierele energetice inter-subzonale: care, pe deoparte, au puncte de legătură cu Universul Spiritual Central prin care se face schimb de fluxuri energo-materiale: fluxurile vechi sunt astfel înlocuite cu altele noi, reîmprospătate energetic, iar pe de altă parte barierele susțin și corzile energetice din subzona locală;
– corzile energetice: care se prind cu un capăt de bariera energetică cu vibrația cea mai înaltă și cu celălalt capăt de bariera energetică cu vibrația cea mai joasă.
Facem această precizare întrucât în zona a II-a aceste feluri de macrostructuri nu mai există, iar mecanismele care se desfășoară în zona a II-a nu cuprind și mișcarea amplă a galaxiilor prin spațiile cosmice ale subzonei.
Dar să revenim.
Din primul moment al formării unei galaxii, ea începe să se miște, atrasă de coarda energetică cea mai apropiată, intrând astfel în mișcarea prin subzonă ce-i va deveni normală, de la o coardă energetică la alta: care va dura până la sfârșitul existenței sale și desființarea acelui punct energetic dimensional care i-a creat condiții pentru formarea, ființarea și finalizarea tuturor întrupărilor comune macro-cosmice din cuprinsul ei – stele și planete cu toate biosistemele lor.
Mișcarea galaxiilor între corzile energetice are un rol complex:
– pentru biosistemul planetelor și stelelor, biosistem care în nicio perioadă planetară, oricât de înaltă ar fi vibrația locală, nu pot călători încă prin galaxie sau în afara galaxiei: sunt spiritele aflate evoluții intra-planetare, primare necreatoare; în biosistemul Pământului, spiritele mamiferelor pot face astfel de călătorii în galaxie și în afara galaxiei, dar numai când circulă de la o planetă la alta cu corpuri spirituale de călătorie (cu corpuri: spirituale (budhice) și cu corpuri dumnezeiești (atmice) pentru toate mamiferele necreatoare; spiritele umane pot circula în galaxie cu întreg sistemul lor corporal (inclusiv corp fizic de manifestare) atunci când vibrația medie zonală este foarte înaltă și corporalitatea lor este adaptată la vibrații care se schimbă în funcție de împrejurări; pentru restul biosistemului pământean (necreator) mișcarea planetei: în galaxie și cu galaxia prin cosmos, precum și prin mișcarea planetei în jurul propriei axe, compensează lipsa puterilor și experienței de circulație cosmică a acestor spirite;
– împrăștierea fluxurilor energo-materiale care se scurg din barierele energetice, venite din Universul Spiritual Central, care sunt atrase de corzile energetice și astfel se răspândesc în spațiile cosmice, aprovizionând galaxiile aflate în mișcare prin subzonă împreună cu biosistemele lor; prin mișcarea fluxurilor se completează condițiile pentru variații ale condițiilor de trai și de evoluție pentru întrupații cu spirite în evoluții intra-planetare, cele mai numeroase pe planetele care le susțin;
– această împrăștiere are și un alt efect benefic, fiind motorul de trimitere a fluxurilor în profunzimea subzonei, dincolo de spațiile de funcționare ale corzilor energetice dintre bariere. Mai departe, fluxurile sunt preluate de balizele energo-materiale și puse la dispoziția celor care pot efectua cercetări în folosul primarilor începători: adică primarii cei mai evoluați (gama galacticilor), apoi secundarii și centralii.
În acest fel are loc o împrăștierea a fluxurilor și prin intermediul corzilor, și prin intermediul galaxiilor aflate în mișcare permanentă: de la vibrațiile cele mai înalte, la vibrațiile cele mai joase ale subzonei. Se completează astfel cursul fluxurilor energo-materiale care circulă între Universul Spiritual Central și universurile materiale – în cazul nostru Universul Fizic.
Dar să nu uităm că aceste structuri, precum și mișcarea galaxiilor de la o coardă la alta sunt structuri și mecanisme specifice zonei I și mișcarea lor ține de la prima fază de formare a galaxiei până la ultima fază a existenței ei: pentru toate galaxiile indiferent de mărimea galaxiei și subzona natală, de la vibrația cea mai joasă a zonei I la vibrația cea mai înaltă, în terminalul zonei, la granița cu zona a II-a.
Cunoscând astfel de funcționări din zona I, vom înțelege prin comparație și cele ce se petrec în zona a II-a a universului nostru.
Pentru a înțelege mecanismele zonei a II-a, trebuie să înțelegem următorul lucru: toți creatorii avansați, care evoluează în zona a II-a, nu mai au nevoie de schimbări de corporalitate de la o planetă la alta, de la o galaxie la alta: ei pot circula în tot parcursul zonei lor unde au evoluat deja, fără nicio problem, printre macro-structurile din subzonele pe care le au parcurs deja. Noile subzone pe care le parcurg sunt integrate în cunoașterea spiritelor și manifestările lor sunt consolidate prin circulație permanentă pentru realizarea diferitelor lucrări. Dar ele nu pot ieși din zona lor pentru a merge în zona I, chiar dacă au finalizat evoluțiile lor acolo, însă pot să-și manevreze radiația folosind și razele cu vibrație joasă pe termen foarte scurt, folosind mici spații (bule) bine protejate, unde în acest fel nu uită să-și folosească subseturile de raze pe care în această zonă nu le mai pot folosi.
În zona a II-a, datorită puterii energetice radiante crescute ale popoarelor de spirite, precum și avansului considerabil în cunoaștere și în precizia mișcărilor spiritelor în, și între spațiile din subzonă sau între subzonele zonei, nu mai este necesară mișcarea galaxiilor în subzonă, în schimb au nevoie de alte feluri de mișcări, pentru alte feluri de sarcini, de cunoașteri. În parcursul tuturor subzonelor din zona a II-a, se află și acele balize energetice cu funcțiuni multiple, despre care am discutat anterior, dar o funcțiune este în special deosebită: este vorba despre circulația fluxurilor energo-materiale între Universul Fizic și Universul Central și invers, pentru reîmprospătarea lor permanentă: căci în această zonă fluxurile nu mai sunt lăsate să-și piardă o cantitate semnificativă de energie din teaca filamentelor lor, ele trebuie să asigure o permanentă energie tuturor întrupaților, la nivelul cel mai înalt al subzonei locale. Aceasta este însă numai una dintre sarcinile balizelor, de a atrage fluxurile care au pierdut o cantitate extrem de mică de energie – pentru noi practic insesizabilă – și să le direcționeze, prin structurile sale, către Universul Central, de unde se vvor întoarce cu energetica lor recuperată.
Dar aceste balize nu au sarcina de a atrage galaxiile și astfel să le imprime diverse feluri de mișcări, directe sau rezultând ca necesitate unele din altele. Stelele, planetele, galaxiile între ele, au forțe energetice radiante mult mai mari, fiind mult mai dense în materialitatea lor decât cele din zona I: adică o planetă cât Pământul ajunge să fie mai mică decât un oraș mare de azi, datorită densității sale materiale extrem de mari – dar la un nivel foarte înalt de vibrație. În acest fel, puterea radiantă a planetei sau stelei determină un magnetism extrem de mare, și astfel prin forțele de atracție/respingere puternice, care se formează între aceste macro-structuri, se formează mișcări între stele și planete, între grupuri de stele și grupuri de planete.
Așadar aceste mișcări nu sunt deloc haotice, așa cum nici galaxiile din care fac parte stelele și planetele nu sunt create haotic: galaxiile se fomează în puncte fixe ale universului, ale zonelor universului, și sunt ținute fixe prin puterea de atracție a punctului dimensional din spațiul dimensional paralel al universului care ajută toate întrupările din fiecare galaxie. În funcție de caracteristicile punctului dimensional, se formează și anumite caracteristici ale galaxiilor, adică un anumit fel de stele, planete, cu biosistemele lor. În acest fel și forțele de atracție care se formează între ele sunt foarte clar stabilite, socotite prin prisma unor mecanisme pe care nu le aprofundam încă în acest moment. Dar să știm că aceste caracteristici, aceste forțe sunt extrem de corect calculate, astfel încât se află într-o armonie perfectă, coordonate, îndrumate, ajutate să se desfășoare după reguli fixe, necesare manifestărilor tuturor monadelor întrupate aflate astfel în evoluție.
Astfel nu vom regăsi în zona a II-a o ”fugă a galaxiilor”, de aceea e bine și când discutăm orice fel de temă legată de această ”fugă” a galaxiilor, nu e corect să spunem în univers, pentru că acea ”fugă” este nu mai în subzona în care s-a format galaxia, deci este o foarte mică regiune – chiar dacă pentru noi pare a fi ceva uriaș, dar de fapt este o foarte mică regiune dintr-o zonă a Universului Fizic.
În zona a II-a iată că există o mișcare ordonată, în care nimic nu se ciocnește cu nimic, nici o formațiune nu iese din această universalitate adusă de punctul dimensional, pentru că toate punctele, structurile, mecanismele, țin cont de ceea ce au nevoie întrupații în toate aceste macro-structuri și biosistemele lor: deci de la macro- la micro-structuri, prin consolidarea tuturor învățăturilor pe care spiritele le-au primit până în acel moment, în locul acela de evoluție din zona a II-a.
Așadar să reținem:
– că nu mai sunt corzi energetice în zona a II-a;
– subzonele nu mai sunt marcate prin existența barierelor energetice inter-subzonale;
– balizele nu preiau niciun fel de funcțiuni ale barierelor energetice interzonale din acest punct de vedere, adică de marcare a diferențelor de vibrații între regiunile subzonelor și între subzone, ci ele preiau numai sarcinile barierelor energetice de legătură cu Universul Central, pentru transferul filamentelor energo-materiale în vederea remodelării lor.
Mai sunt și alte particularități ale funcțiunilor balizelor în afară de stabilitatea vibrațională a diverselor regiuni ale subzonelor. Spre exemplu, prin vibrațiile emise de ele în spațiul lor se și reîmprospătează fluxurile de filamente, prin dezamprentarea lor.
Balizele au și funcția de a asigura orientarea întrupaților care pot circula peste tot, căci ele sunt obișnuite cu înțelegerea frecvențelor vibrațiilor, după care se orientează în călătoriile lor.
Să știm că Universul Fizic are funcțiuni pe care le urmăresc monadele pentru consolidarea tuturor învățăturilor lor, vechi și noi deopotrivă, căci în zona a II-a spiritele nu mai sunt începătoare, știu să se folosească de percepții avansate și clar-intuiții de toate felurile învățate, știind să combine toate cele cunoscute, începătoare, cu cele avansate.
Și toate acestea la un loc le vor ajuta foarte mult la realizarea celor mai importante lucrări care încep în această zonă a Universului Fizic: care sunt începuturi, dezvoltări și consolidări ale călătoriilor spirituale regresive.
GÂNDUL ZILEI
Frumusețea trupească și sufletească a oamenilor va irumpe din nou, făcând să strălucească Pământul !!!
